Metatarsalgia (inclusiv sindromul Morton)

• durerea plantara anterioara, resimtita sub capetele metatarsiene ("in talpa", anterior), pe fata dorsala a piciorului (articulatii metatarso-falangiene) sau chiar la nivelul degetelor;
• pot exista chiar parestezii ("amorteli"), senzatie de "arsuri", de "descarcari electrice"
• apare "batatura" plantara (hiper-keratoza), in cvasi-totalitatea cazurilor, mai devreme sau mai tarziu;
• metatarsalgia este rezultatul supra-solicitarii mecanice a ante-piciorului (manifestata prin hiper-presiune, hiper-sprijin la nivelul ante-piciorului);
• metatarsalgia este complicatia obisnuita a monturilor (hallux valgus): deplasarea primului metatarsian (hallux valgus) determina hiper-presiune sub capetele metatarsienelor mediane, cu aparitia bataturii plantare (hiper-keratoza);
• metatarsalgia reprezinta cel mai frecvent motiv de consultatie in deformatiile ante-piciorului, obiectivul principal al tratamentului chirurgical, precum si axul strategiei terapeutice in tratarea monturilor;
• metatarsalgia poate exista si in absenta monturilor (hallux valgus), fiind cauzata de hiper-presiunea plantara anterioara caracteristica altor dezordini arhitecturale ale oaselor piciorului.

Trebuie de precizat ferm ca, pentru tratarea metatarsalgiei:

• nu exista medicamente sau unguente;
• nu exista injectii;
• nu exista raze, proceduri, lasere sau alte metode similare;
• talonetele sunt extrem de putin eficiente.

De fapt, nu exista nici un tratament miraculos, cu efecte rapide si spectaculoase.

Trebuie doar intelese si tratate CAUZELE.

• reprezinta ingrosarea stratului cornos (superficial) al pielii, ca o reactie de aparare la o supra-solicitare de tip mecanic: hiper-presiune, frecare, mers indelungat, eforturi mari;
• ingrosarea tegumentului plantar permite atenuarea durerii din timpul mersului, prin atenuarea hiper-presiunii;
• batatura nu doare!
• batatura nu este sursa durerii, ci reprezinta mecanismul de protectie impotriva durerii (cauzata de hiper-presiunea plantara si de supra-utilizare).
• batatura se comporta ca o "manusa de protectie" a piciorului, reducand suferinta din ortostatism ("stat in picioare") si mers.
• batatura (ingrosarea pielii) reprezinta “sistemul imunitar” al pielii, reactia fireasca de aparare in fata unei agresiuni permanente (frecarea permanenta a unei zone tegumentare de un obiect exterior).
• bataturi pot apare oriunde exista o frecare permanenta: la nivelul mainilor, coatelor, genunchilor, insa cele mai frecvente sunt la nivelul piciorului;
• batatura nu trebuie indepartata, nici chirurgical, nici dermatologic si nici cosmetic!

Cauza majora este hiper-presiunea de la nivelul capetelor metatarsiene, favorizata de:

1. Hallux valgus (monturi): piciorul este "defect", sprijinul este insuficient pe haluce ("degetul mare") si greutatea corpului se transfera catre metatarsienele laterale (2-3-4-5);

• in unele cazuri sarcina mecanica excesiva de la nivelul metatarsienelor laterale poate provoca fracturi "de stress" ale acestora.

2. Hallux rigidus, prin modificarea mersului datorata durerii articulatiei degetului mare ("eschiva pasului");

3. Interventii chirurgicale esuate, prin transferul presiunii de pe un metatarsian pe altul mai lung/mai oblic (metatarsalgii „de transfer”).

4. Boli neurologice de tip central sau periferic, congenitale sau dobandite: piciorul stramb congenital, piciorul stramb varus-equin dobandit, maladia Charcot-Marie-Tooth, spasticitati dobandite, pareze de nerv sciatic, pes cavus neurologic, sechele de poliomielita, neuropatii toxice etc.

5. Obezitate, prin supra-solicitarea mecanica a ante-piciorului;

6. Supra-utilizarea ante-piciorului, in cazul sportivilor sau in cazul profesiilor ce necesita solicitarea excesiva (stationarea prelungita in picioare, mersul pe distante lungi);

7. Incaltaminte necorespunzatoare: pantofi cu toc foarte inalt sau lipsiti total de toc, pantofi cu talpa rigida (ne-amortizanta), pantofi prea stramti (ce obliga piciorul la o pozitie ne-fiziologica);

8. Conformatia particulara: picior scobit (pes cavus), inegalitatile membrului pelvin, anomaliile de lungime sau de inclinatie ale unor metatarsiene, brachymetatarsia, echinism, tendon calcaneean (Achile) scurt, retractia gastrocnemienilor, pozitie vicioasa (in equin) dupa fracturi ale gleznei sau ale piciorului etc;

9. Antecedente: arsuri, sechelele unor traumatisme, afectiuni metabolice (diabet, guta), vasculare (arteriopatia obliteranta, intoxicatia tabagica), boli inflamatorii/reumatologice (poliartrita reumatoida, poliartrite seronegative, lupus eritematos sistemic, spondilartropatii, artrite reactive, reumatism psoriazic etc);

10. Metatarsalgia inflamatorie (din boli reumatologice): poliartrita reumatoida, poliartrite seronegative, lupus eritematos sistemic, spondilartropatii, artrite reactive, reumatism psoriazic etc;

11. Metatarsalgii post-traumatice (fracturi ale metatarsienelor, ce produc hiper-presiune, metatarsalgii de transfer si chiar hallux valgus secundar post-traumatic)

12. Metatarsalgii localizate: maladia Freiberg, sindromul Danis

13. Sindromul Morton este o  metatarsalgie particulara: supra-incarcarea mecanica a ante-piciorului produce cresterea presiunii in spatiul dintre capetele metatarsienelor, provocand compresia nervului inter-metatarsian si aparitia unor tulburari neurologice specifice (dureri importante, paralizii, parestezii, furnicaturi, senzatii de descarcari electrice). NU este vorba despre o tumora a nervului ("nevrom" Morton), ci doar despre marirea de volum a acestuia, cauzata de agresiunea de tip mecanic.

Metatarsalgia se agraveaza concomitent cu agravarea deformatiei ante-piciorului si cu inaintarea in varsta:

• hiper-keratoza (batatura) se ingroasa si cuprinde intregul ante-picior;
• mersul devine tot mai dificil, dureros, din cauza agravarii durerii si a scaderii fortei de sprijin pe ante-picior;
• apare un dezechilibru muscular, articulatiile metatarso-falangiene se distrug treptat, degetele se deformeaza in grifa ("in gheara"), se luxeaza si se incaleca unele pe altele ;
• apare treptat aspectul piciorului "destructurat", cu hallux valgus (monturi), metatarsalgii, grife digitale si luxatii, tailor bunion ("montul croitorului").

Metatarsalgia evolueaza, uneori, catre fractura spontana, "de stress" sau de "oboseala" a metatarsianului supra-solicitat:

• este situatia cunoscuta ca "fractura recrutului", cauzata de supra-solicitarea de tip mecanic (mers pe distante lungi);
• de fapt, poate fi privita ca o "fractura providentiala", deoarece rezolva spontan metatarsalgia (hiper-presiunea): capul metatarsianului fracturat se deplaseaza dorsal, producand consolidarea "vicioasa" dar functionala a metatarsianului;
• "fractura providentiala" determina disparitia metatarsalgiei si face inutila interventia chirurgicala secundara, ce vizeaza tocmai corectia acestei metatarsalgii.

• metatarsalgiile pot fi globale sau localizate (partiale);
• cele localizate pot fi mediale (la nivelul primului metatarsian), mediane (la nivelul metatarsienelor centrale) sau laterale (la nivelul metatarsienelor laterale); fiecare dintre aceste tipuri de metatarsalgii are cauze specifice, simptome variabile si tratamente diferite.

• durere plantara anterioara, legata de statul in picioare (ortostatism) si de mers;
• hiper-keratoze (bataturi), tot mai dificil de gestionat prin ingrijiri cosmetice locale;
• batatura este perceputa de pacient ca sursa a durerii desi, in realitate, reprezinta o modalitate de protectie impotriva durerii cauzate de hiper-presiunea plantara;
• limitarea perimetrului de mers (distanta maxima ce poate fi parcursa);
• mersul descult este mai dureros decat incaltat, aparent paradoxal dar absolut logic (nu exista protectia suplimentara oferita de incaltaminte).
• uneori apar furnicături, amorteli (parestezii), "descarcari electrice" la nivelul degetelor, simptome caracteristice metatarsalgiei Morton.

• conformatia piciorului si relatia cu intreg membrul pelvin ;
• sediul exact al durerilor si prezenta eventualelor deformatii asociate: hallux valgus, grife digitale, picior scobit;
• starea tegumentului si localizarea precisa a hiperkeratozelor (bataturi);
• grifele digitale si deformatiile unghiilor;
• mobilitatea articulatiilor piciorului, mersul, dar si starea articulatiilor intregului membru pelvin;
• pulsul periferic (poate exista o insuficienta arteriala periferica);
• sensbilitatea periferica, eventuala neuropatie plantara, functionarea muschilor;
• starea incaltamintei si deformatiile acesteia (trebuie evitati pantofii noi cu ocazia consultatiei).

• radiografia ofera informatii asupra conformatiei piciorului sau asupra existentei altor deformatii osoase, nefiind insa un examen obligatoriu/indispensabil;
• examenul podoscopic direct obiectiveaza presiunile crescute din anumite puncte plantare;
• podoscopia nu este indispensabila, ci reprezinta doar un complement al examenului clinic, mai ales in cazul chirurgilor nu foarte experimentati sau in cazul celor mai putin familiarizati cu chirurgia moderna a ante-piciorului;
• examenul baro-podometric static ("amprenta computerizata") a cazut in desuetudine, odata cu studierea dinamica moderna a presiunilor plantare (in timpul mersului) ;
• analiza mersului poate decela discontinuitati sau alte cauze de hiper-presiune localizata;
• examenul neurologic specializat poate fi deseori necesar (metatarsalgiile sunt deseori urmarea unor afectiuni neurologice centrale sau periferice);
• examenul CT poate fi util rareori, pentru studierea geometriei antepiciorului, in timp ce examenul IRM ("RMN") poate eventual decela prezenta inflamatiilor articulare locale (este utilizat rarissim in patologia statica a ante-piciorului);
• la ora actuala se impune tomografia computerizata 3D a piciorului, cu ajutorul unui aparat specializat (tip cone beam).

• tratamentul consta exclusiv in tratarea cauzelor (enumerate mai sus).
• nu exista "pastile-minune", "injecții-miracol", "raze magice", "dispozitive minune", "exercitii miracol", "talonete magice" etc.
• in nici un caz nu vor fi acceptate gesturi mutilante: amputatia bataturilor, amputatia pseudo-nevromului Morton, amputatia capetelor metatarsienelor laterale etc

Gestionarea solicitarii mecanice a piciorului:

• reducerea greutatii, strict prin dieta si nu prin miscare (sport);
• limitarea ortostatismului ("stat in picioare") si a mersului pe jos;
• miscarea (sportul) agraveaza metatarsalgia si batatura reactionala;
• evitarea sporturilor agresive pentru ante-picior (jogging, foot-ball, atletism, aerobic, gimnastica, tenis, dans etc).

Gestionarea incaltamintei:

• incaltamintea trebuie sa fie comoda, suficient de larga, amortizanta anterior, cu un toc rezonabil (nu prea inalt dar nici absent);
• trebuie evitata talpa din piele naturala: subtire, rigida si dura .

Gestionarea bolii de baza, care produce metatarsalgie:

• obezitate, diabet, guta etc;
• boala neurologica centrala sau periferica,
• poliartrita reumatoida sau alte afectiuni reumatologic-inflamatorii;

Kineto-terapie:

• in cazul tulburarilor neurologice;
• in caz de retractii musculare generatoare de metatarsalgii;

Ingrijiri locale de tip podologic:

• gestionarea bataturilor prin ingrijiri locale;
• indepartarea exagerata a bataturilor conduce la re-aparitia acestora, prin ignorarea cauzei producerii acestora.

Este interzisa amputarea bataturii:

• eliminarea bataturii (prin cauterizare, “laser”, produse chimice sau acte chirurgicale) este o operatiune lipsita de logica: absenta protectiei oferite de bataturi duce la  aparitia unor plagi profunde, infectii osoase, extrem de greu de tratat.

Talonete

• talonetele (orteze plantare) pot reduce partial suferinta, cu conditia unei executii corecte (confectionata 100% manual, nu prin "amprenta computerizata");
• efectul talonetelor este limitat si paleativ, deoarece nu trateaza originea metatarsalgiei.

• dorinta pacientelor de a evita corectia chirurgicala a deformatiei a generat credinta ca talonetele pot corecta monturile (hallux valgus) si complicatiile acestora (metatarsalgia);
• din pacate, ortopezii intretin aceasta mitologie, prin prescrierea pe scara larga a acestor dispozitive, cel mai adesea inutile;
• moda actuala a talonetelor plantare se datoreaza neintelegerii functionarii piciorului;
• talonetele (sustinatoarele plantare) NU corecteaza monturile (hallux valgus);
• talonetele nu constituie un veritabil tratament: nu influenteaza evolutia deplasarii primului metatarsian, nu stopeaza evolutia monturilor, ci agraveaza evolutia acestora;
• ortezele plantare (talonetele) pot fi oarecum utile uneori, in scop de confort, in incercarea de a modifica sprijinul plantar ("statica piciorului"), in cazul durerilor plantare (metatarsalgii) provocate de monturi sau de alte deformatii;
• utilitatea este insa minima, chiar in cazul celor prescrise si confectionate corect; asa cum o arata si numele lor, talonetele corecteaza partial "statica" piciorului si in nici un caz dinamica acestuia;

NU amprenta computerizata!

• talonetele pot reduce partial suferinta, cu conditia unei executii corecte (confectionata 100% manual, nu prin "amprenta computerizata");
• in ultimii ani a luat o amploare deosebita "industria" talonetelor cu "amprenta computerizata";
• ideea de "amprenta plantara computerizata" este seducatoare intelectual, insa este extrem de departe de un efect benefic real, mai ales daca realizarea talonetelor este un proces industrial, automatizat;
• orice "amprenta computerizata" se adreseaza piciorului studiat in statica. Piciorul este folosit cel mai mult in dinamica (mers), unde presiunile plantare difera fundamental de cele masurate "in statica".
• analiza mersului necesita "covoare computerizate", cu mii de senzori si camere video performante.
• pentru a fi utile, talonetele trebuie confectionate strict manual si trebuie adaptate prin controale periodice (lunar). Exista in Occident podologi cu experienta in confectionarea manuala a talonetelor, insa toti acestia insista asuăra utilitatii limitate a oricarei talonete.
• talonetele pot agrava deformatia, prin modificarea inadecvata a functiei piciorului (mai ales cele confectionate prin proceduri automatizate, bazate pe "amprenta computerizata").
• efectul talonetelor este limitat si paleativ, deoarece nu trateaza originea metatarsalgiei.

• este total exclusa excizia (inlaturarea) bataturii, fiind un gest lipsit de logica elementara;
• este total exclusa amputatia capetelor metatarsiene, care agraveaza enorm deformatia;

• chirurgia se aplica numai dupa esecul tratamentului conservator bine coordonat timp de ani de zile;
• scopul tratamentului chirurgical este normalizarea presiunilor plantare;
• batatura (hiper-keratoza) dispare spontan in cateva luni, devenind inutila prin normalizarea presiunilor plantare;
• normalizarea presiunilor plantare presupune restabilirea armoniei arhitecturale a ante-piciorului, prin tehnici chirurgicale moderne, bine codificate si adaptate fiecarui caz;
• tratamentul chirurgical presupune sectionarea (taierea) si re-pozitionarea oaselor metatarsiene;
• trebuie tratata cauza metatarsalgiei, ceea ce necesita corectia monturilor (hallux valgus);
• chirurgia "globala" a ante-piciorului corecteaza atat hallux valgus (monturi),  dar si metatarsalgiile si grifele digitale, ca unica solutie pentru obtinerea unui picior ne-dureros si ne-deformat;
• strategia terapeutica este complexa  si presupune uneori interventii repetate asupra aceluiasi picior (1, 2 sau uneori chiar 3 interventii);
• strategia terapeutica necesita o planificare pre-operatorie riguroasa, o analiza clinica atenta, realizata de catre un chirurg bine antrenat si cu o experienta vasta, evitand astfel esecurile dureroase si mutilante.

• „gestionarea durerii” este o componenta esentiala a conceptului personal de tratament : « fara durere, fara imobilizare, minimum de recidive »;
• durerea este traumatizanta psihic, impiedica deplasarea (mersul) si genereaza complicatii redutabile ;
• interventiile complexe necesita o anestezie de tip loco-regional, ce permite „gestionarea durerii”, confort maximal si reluarea mersului;
• anestezia generala este suficienta in cazul gesturilor chirurgicale minim-invazive (de tip percutanat), unde durerea post-operatorie este minima si permite astfel o spitalizare minima, de cateva ore (de tip one-day-surgery) si mersul cu sprijin imediat;
• consultatia pre-anestezica este necesara pentru echilibrarea afectiunilor pre-existente sau descoperirea unora necunoscute pana atunci, ce pot amana sau chiar contraindica interventia.

• spitalizarea dureaza intre 4 ore si 54 ore, fiind conditionata 100% de managementul durerii;
• durata anesteziei depinde de tipul, de complexitatea si de amploarea interventiei, de varsta pacientului, de maladiile pre-existente etc;
• spitalizarea de tip ambulator (one-day-surgery) este deseori posibila.

• este important in plan estetic si spectaculos pe plan functional;
• piciorul isi re-capata forma initiala, de dinaintea aparitiei deformatiei;
• durerile se diminueaza si dispar treptat, prin re-armonizarea presiunilor plantare;
• kiperkeratozele (bataturi) dispar spontan dupa 3-4 luni post-operator, prin normalizarea presiunilor plantare;
• mersul este posibil pe distante tot mai mari;
• activitatea normala se poate relua progresiv, chiar si anumite activitati sportive non-agresive (inot, ciclism), dupa cateva luni post-operator.

• conduita post-operatorie este similara corectiei hallux valgus (monturi);
• exista exigente medicale si limitari socio-profesionale specifice;
• combaterea edemului se bazeaza pe protocolul R.I.C.E.;
• « gestionarea durerii » este simpla, utilizand analgezice orale;
• trombo-profilaxia specifica este necesara pe perioade scurte;
• antibioterapia este total inutila si chiar periculoasa;
• incaltamintea va fi adaptata volumului piciorului;
• activitatea fizica trebuie limitata in mod corespunzator si va fi reluata progresiv;
• edemul rezidual post-operator se poate mentine 2-3-4 luni sau chiar mai mult (6-8 luni), ceea ce obliga la o incaltaminte mai larga.
• edemul piciorului nu reprezinta o complicatie propriu-zisa, ci o etapa a evolutiei catre vindecare;
• exercitiile de auto-reeducare articulara metatarso-falangiana reprezinta o conditie esentiala a unui rezultat functional corect.

Este obtinuta in 8-12-16 saptamani si depinde de:

• severitatea  deformatiei;
• tipul si complexitatea operatiei;
• afectiunile cauzatoare sau supra-adaugate;
• fumatul intarzie mult consolidarea osoasa si creste enorm rata complicatiilor. Prin urmare, pacientii sunt obligati respecte abstinenta tabagica convenita cu chirurgul, respectiv timp de 3 luni pre-operator si 3 luni post-operator.
• rezultatul este spectaculos in cazul practicarii tratamentului optim, pacientul regasindu-si un picior armonios, capabil de mers si chiar de activitati sportive.

• controlul greutatii: evitarea obezitatii, cauza de supra-solicitare a ante-piciorului;
• evitarea eforturilor excesive (sporturi agresive: jogging, foot-ball, hand-ball, tenis, aerobic, dans, alpinism etc);
• prevenirea agravarii deformatiilor ante-piciorului, prin corectia lor la momentul oportun;
• incaltaminte amortizanta si comoda (larga);
• incaltamintea-miracol inca nu s-a inventat: fiecare individ isi gaseste o solutie de compromis, in functie de natura activitatii si de exigentele modei;
• acest compromis intre estetic si functional se realizeaza numai prin incercari succesive, pe durata mai multor luni, chiar ani.

• ortopedia clasica descrie tumora unui nerv, pe care o denumeste "nevrom" sau "neurinom" Morton;
• nu este vorba despre o tumora (boala in sine), ci despre un sindrom Morton: un complex de simptome si manifestari clinice;
• manifestarile clinice ale sindromului Morton sunt similare metatarsalgiei (cu care se si confunda); am descris in aceasta pagina, mai sus, aceste manifestari.

• nevrom (neurinom) = tumora unui nerv;
• ortopedia clasica descrie tumora unui nerv, denumit „neurinom” sau "nevrom” Morton, cel mai adesea localizat in spatiul inter-metatarsian 3-4;
• in realitate nu se constata o tumora (de tip "nevrom" sau "neurinom"), ci se observa doar ingrosarea (hipertrofierea) unui nerv, cu aparitia unui "pseudo-nevrom" in spatiul inter-metatarsian 3-4 (mai rar in spatiul 2-3);
• studiul anatomo-patologic al "nevromului" (dupa amputatia lui) prezinta invariabil modificari de tip inflamator si nu modificari de tip tumoral;
• specialistii ante-piciorului descriu "sindromul Morton" ca fiind un complex de simptome si manifestari clinice si nu o boala in sine, asa cum considera ortopedia clasica;
• confuzia cu metatarsalgia se datoreaza atat suprapunerii simptomelor, cat si cauzelor comune de aparitie.

• exista un „sindrom Morton” si nu o "tumora Morton" propriu-zisa, asa cum considera ortopedia clasica;  
• sindromul Morton este un complex de simptome si manifestari clinice si nu o boala in sine;
• manifestarile clinice ale sindromului Morton sunt similare metatarsalgiei (cu care se si confunda); am descris in aceasta pagina, mai sus, aceste manifestari.
• s-au enumerat mai multe teorii privind geneza pseudo-nevromului (ipoteza tumorala, cea vasculara, cea inflamatorie, cea micro-traumatica etc);
• suferinta piciorului este legata esentialmente de incaltamintea stramta, responsabila de aparitia si de agravarea simptomelor, atat la femei cat si la barbati;
• este demonstrata stiintific originea de tip mecanic: nervul este comprimat. Este un sindrom canalar, adica o neuropatie de tip compresiv (similar sindromului de canal carpian, ulnar sau tarsian).
• incaltamintea stramta produce hiper-presiune intr-un compartiment inextensibil, in care este localizat nervul: acesta este comprimat, se hipertrofiaza (isi creste volumul) si se fibrozeaza, ca in toate sindroamele canalare;
• se asociaza adesea o tulburare de statica a ante-piciorului: monturi (hallux valgus), artroza (hallux rigidus), picior scobit (pes cavus) etc;
• neuropatia compresiva din sindromul Morton poate fi legata si de o conformatie particulara a ante-piciorului, dar este agravata de ortostatism si de eforturi excesive (mers, sporturi);
• confuzia cu metatarsalgia comuna se datoreaza atat similitudinii simptomelor, cat si cauzelor comune de aparitie.

• manifestarile clinice: sunt cele caracteristice metatarsalgiei, de unde provine si denumirea de "metatarsalgie Morton";
• fata de metatarsalgia "comuna", apar in plus diverse manifestari de tip neurologic (parestezii ale degetelor, "descarcari electrice", arsuri, amorteli, dureri ascutite etc), mai ales in timpul mersului, rareori in repaus;
• fiind vorba despre o problema a unui nerv de la nivel inter-metatarsian distal, nu exista o legatura cu suferinte neurologice pre-existente la nivelul retro-piciorului, gambei, coapsei sau coloanei vertebrale;
• simptomele se manifesta doar la portul incaltamintei; incaltamintea stramta declanseaza suferinta si obliga pacienta sa se descalte imediat, chiar pe strada (semn tipic metatarsalgiei Morton).

• diagnosticul este exclusiv clinic, bazat pe examinarea directa si pe anamneza (istoricul suferintei si datele pacientei);
• adesea exista o tulburare de statica a ante-piciorului: monturi (hallux valgus), artroza (hallux rigidus), picior scobit (pes cavus) etc;
• piciorul este uneori aparent "normal", fara deformatii evidente si lipsit de hiper-keratoza (batatura) specifica metatarsalgiei;
• exista o manevra clinica clasica („click-ul Mulder”), prin care se poate evidentia nervul hipertrofiat in spatiul inter-metatarsian corespunzator: la compresia manuala a ante-piciorului se poate percepe un "clic";
• metodele imagistice dau rezultate fals-pozitive (prezinta o imagine tipica de formatiune tumorala, „nevrom” sau „neurinom”), de aceea trebuie interpretate cu mare precautie (in context clinic);
• radiografiile standard sunt adesea in limite cvasi-normale, dar pot fi utile pentru eliminarea altor diagnostice;
• radiografia corect executata poate avea o oarecare importanta, permitand masurarea lungimilor si unghiurilor specifice „arhitecturii” ante-piciorului;
• radiografia poate decela "vicii arhitecturale" ale piciorului, justificand o metatarsalgie de origine mecanica;
• radiografia permite diagnosticul diferential al altor patologii: piciorul reumatoid, tumori osoase, necroze (maladia Freiberg), fracturi „de stress” ale metatarsienelor, alte afectari post-traumatice, picior Charcot diabetic etc
• echografia si IRM prezinta un aspect de nerv hipertrofiat, de aspect "pseudo-tumoral";
• imagistica trebuie interpretata cu maxima precautie de catre specialistul radiolog, in colaborare cu specialistul in chirurgia ante-piciorului;
• erorile de diagnostic pot conduce la un tratament exagerat (cel mai adesea prin supra-diagnosticare): amputatia unui nerv normal, considerat o formatiune tumorala la explorarile imagistice;
• electromiografia (EMG) poate evidentia, uneori, tulburari de conducere nervoasa la nivelul psuedo-nevromului, insa EMG este dificil de realizat si de interpretat pentru un nerv de mici dimensiuni;
• examenul anatomo-patologic al pseudo-nevromului (practicat dupa amputatia acestuia) constata, invariabil, modificari de natura inflamatorie (scleroza sau fibroza intra-neurala) si nu tumorala ;
• poate exista si o formatiune tumorala inter-metatarsiana, insa probabilitatea este infinitezimala comparativ cu pseudo-nevromul Morton.

• tratamentul este eminamente conservator: incaltaminte larga, comoda si amortizanta, scadere ponderala, reducerea drastica a efortului (stat in picioare, mers pe jos, activitati profesionale fizice sau activitati sportive);
• este un sindrom compresiv, provocat de incaltamintea stramta (care "strange" ante-piciorul); prin urmare, modificarea incaltamintei trebuie sa fie substantiala (mult mai larga anterior).
• suferinta nu apare in repaus, ci este legata exclusiv de efort; prin urmare, se impune adaptarea efortului la durerea resimtita.
• activitatile fizice agresive pentru picior trebuie evitate (jogging, dans, aerobic, tenis, hand-ball etc);
• in mica masura pot fi utili sustinatori plantari corect executati (100% manual, de catre un specialist experimentat, fara a utiliza mijloace de amprentare computerizata);
• talonetele plantare obliga la o incaltaminte mult mai larga decat asteptarile pacientei, deoarece ocupa un spatiu semnificativ in pantof;
• sustinatorii plantari pot agrava suferinta (situatie intalnita frecvent): cresc presiunea intra-compartimentala si"stresseaza" si mai mult;
• tratamentul conservator este eficient in peste 95% din cazuri: disparitia simptomelor in 6-24 de luni;
• infiltratiile cortizonice produc invariabil ruptura rapida a placii plantare, aparitia grifei digitale si a luxatiei metatarso-falangiene;
• distrugerea piciorului, cauzata de infiltratiile cortizonice, ingreuneaza enorm un potential tratament chirurgical;
• esecul tratamentului conservator bine condus poate justifica (rarissim) tratamentul  chirurgical.

• tratamentul metatarsalgiei Morton este rarissim chirurgical, fiind discutat numai dupa esecul tratamentului conservator bine condus;
• tratamentul chirurgical al metatarsalgiei Morton este extrem de controversat, bazandu-se pe doua conceptii diametral opuse: amputatia pseudo-nevromului, respectiv conservarea nervului.

• examinarea RMN sau echografia nu sunt suficiente pentru un diagnostic corect, deoarece ofera informatii fals-pozitive: arata imaginea unei tumori a nervului. Diagnosticul este eminamente clinic, iar in cazul veritabilei tumori  a nervului (nevrom, neurinom) nu se regasesc simptomele tipice sindromului Morton.
• suspiciunea unei origini tumorale a formatiunii ar justifica amputatia acesteia (rezectia, neurectomia), in scopul analizei anatomo-patologice si mai ales in scopul unui tratament "radical" (amputatia "tumorii");
• amputatia nervului hipertrofiat (neurectomia) este lipsita de logica daca diagnosticul se bazeaza doar pe examinarea imagistica (RMN, echografie), deoarece imagistica evidentiaza o tumora ce trebuie extirpata. Evident, nu este o tumora a nervului, ci o hipertrofie a acestuia,  datorata hiper-presiunii intra-compartimentale.
• unii autori citeaza rezultate favorabile in urma amputatiei nervului afectat (pseudo-nevrom), dar sunt doar rezultate pe termen scurt. Nu se precizeaza evolutia pe termen lung, la 5, 10, 15 sau 20 de ani de la amputatia nervului.
• amputatia nervului hipertrofiat (neurectomia) provoaca adesea consecinte grave si complicatii invalidante, dificil de gestionat : agravarea durerilor si aparitia unui veritabil nevrom de amputatie al nervului.

• trebuie tratata cauza mecanica a metatarsalgiei Morton (sindromul compartimental, metatarsalgia de origine mecanica) si nu efectul (hipertrofia nervului, pseudo-nevromul);
• tratamentul logic presupune un diagnostic: clinic si nu imagistic (RMN, echografie);
• chirurgii sunt adesea indusi in eroare de imagistica (RMN, echografie) si practica amputatia pseudo-nevromului, desi este vorba doar despre un nerv hiper-trofiat (din cauza stressului mecanic la care este supus), nefiind vorba despre o tumora a nervului;
• tratamentul logic poate presupune scaderea presiunii din canalul in care nervul este comprimat, prin neuroliza/decomprimarea nervului, pe cale "deschisa" sau mini-invaziva;
• decomprimarea minimala a nervului nu este uneori suficienta pentru ameliorarea simptomelor, datorita unuiviciu arhitectural particular al oaselor antepiciorului.
• tratamentul chirurgical este exact tratamentul metatarsalgiilor;
• normalizarea presiunilor plantare presupune restabilirea armoniei arhitecturale a ante-piciorului, prin tehnici chirurgicale moderne, bine codificate si adaptate fiecarui caz: corectia monturilor (hallux valgus) si uneori sectionarea metatarsienelor laterale;
• corectia chirurgicala a monturilor (hallux valgus) poate normaliza presiunile plantare si poate contribui la disparitia metatarsalgiei Morton
• strategia terapeutica este complexa  si presupune uneori interventii repetate asupra aceluiasi picior (1, 2 sau uneori chiar 3 interventii, in functie de tipul deformatiei si de arhitectura oaselor ante-piciorului);
• corect efectuat, tratamentul chirurgical poate determina normalizarea volumului nervului hipertrofiat, respectiv disparitia simptomelor;
• normalizarea post-operatorie a nervului poate fi obiectivata prin examene imagistice, de tip IRM sau echografie.
• simptomele pot persista uneori, fiind datorate modificarilor ireversibile ale nervului.